ABSOLUT CU TOATĂ LUMEA
Târfe
târfe au devenit cuvintele
târfe ieftine care se culcă pe
bani puțini
cu cine vrei și cu cine nu vrei
cuvântul patrie se culcă
absolut cu toată lumea
pe bani sau pur și simplu
pentru promisiuni de tandrețe
cuvântul viitor ne sărută pe toți pe gură
de dimineața până seara
dar cea mai insuportabilă târfă
e cuvântul moarte
fără niciun ban și nechemată
te așteaptă în pat
când vrei și când nu vrei
excitată până la cer umedă până la oase
Foşnetul de mătase
al
acestui
jurnal invizibil
caleidoscop metafizic
trăiesc într-o lume palidă
Schiţe de oameni
femei şi bărbaţi
la relanti
Se rotesc
în jurul
interesului naţional
hora unirii
la
trombon
poezie de Costel Zăgan din Ocheade apolitice (25 februarie 2020)
CĂLCÂIUL
În călcâiul meu crăpat s-a cuibărit un greier.
De asta nu am cum să vin azi să ne întâlnim
el își trăiește povestea
o spune continuu
eu sunt tărâmul magic pe care el l-a atins
după mii de ani de evoluție
și nu pot să îl dezamăgesc
Doar dacă am să mă târăsc cumva
pe coate
să merg sprijinit pe degetele de la mâini
tocindu-mi-le iremediabil
să fac o frânghie din părul meu
și să mă cațăr din creagă în creangă
sau să mă rostogolesc
ca un arici pe mijlocul drumului
izbit cu piciorul de vreun camionagiu beat.
Nu, nu am cum să vin azi să ne întâlnim.
În călcâiul meu crăpat s-a cuibărit un greier.
Cântă.
Nu pot să îl dezamăgesc.
CÂRPE
împărțim un colț de pâine
bem apă din aceeași cană
și habar nu ai că sub cârpele astea
m-ascund eu
copil fugit de-acasă
în căutarea unicornului pierdut
MON AMOUR MA TRISTESSE/ÎNTÂMPLĂRI DE VIAȚĂ ÎN EST, 2019
CĂDEREA-N POEZIE Porți lumea-n peniță ce răsfrântă cerneală doar cealaltă Mioriță din moarte ne scoală COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
