INTERIOARE
nu te speria iubito
eu am văzut deja gloanțele cum
cum au ieșit din puști
e doar o chestiune de timp
câteva secunde câțiva ani
până ne vor atinge piepturile
obișnuite cu sărutări
soldații și-au desfăcut corturile
și așteaptă momentul
pentru a se întoarce la comandanți
cu nasturii noștri
până atunci împrăștie ca mine sângele
în avans
inundă totul în jur să creadă că
ne-au învins
dar noi să să ne ținem de mână în amintiri
cu capetele întoarse și zdrobite
de asfalt
Dacă-ai veni ai da peste un înger
Didactic aplecat spre muritori
Eu aș uita suavele înfrângeri
Murind pe baricada mea de flori
Dacă-ai veni tăcând îngândurată
M-aș alia cu frunzele ce cad
Apoi ți-aș arăta ca altădată
Cum poate sta un înger într-un iad
Dacă-ai îngândura festiv o lume
Cu aparența zeului din gând
Ți-aș da un ultim ghid să te îndrume
Spre un final cu ploaie și cu vânt
Dacă-ai ajunge în sfârșit la mine
Și m-ai chema din înger în sfârșit
Uimirea mi s-ar decanta în tine
Și-ai deveni, pentru cei vii, un mit
Dar ai rămas sculptând încercănată
Prefața unui timp în fața porții
Iar viața mea devine dintrodată
Certificat de naștere al morții
ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS, ANTOLOGIE DE POEZIE, COORDONATOR ION ȚOANȚĂ, 2014
CĂDEREA-N POEZIE Porți lumea-n peniță ce răsfrântă cerneală doar cealaltă Mioriță din moarte ne scoală COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
