Fericit
nevoie-
mare
îmi scot
toate
tainele
pe
taraba
poeziei
COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE
miercuri, 1 noiembrie 2023
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
CĂDEREA-N POEZIE Porți lumea-n peniță ce răsfrântă cerneală doar cealaltă Mioriță din moarte ne scoală COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
-
VINDECARE 1 Am ajuns golul unui cuvânt de când mi-ai dat brânci cu umărul: solstițiul șarpelui pentru laptele proaspăt. -
ARS MORIENDI Învaț să mor fără profesor e șansa mea de repetat repetă numai nemuritorii noi ceilalți murim gălăgios și mediocru COSTEL ZĂG...