20 IANUARIE 1958
Ziua-n care viața a început să poarte doliu
între două clipe moartea mă alfabetizează
prefer să nu fiu acolo
unde-i piatra de hotar
a eului poetic
averse de Bacovia
într-o sală de lectură în aer liber
cu iarba pierzându-se în cer
încă student
la
Facultatea de bătut câmpii
ce noroc
că
nu-s
ce noroc
Doamne
COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE TARE
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu