Menajerii clipei cumpără flori cu pedale
schimbă mesaje într-un pat de campanie
ci pune-n pahare coapsele-ți de șampanie
vreau să mor asfixiat de farmecele tale
Sunt un drac o doime de înger ambulant
și pentru Dumnezeu nu avem pașapoarte
cum se dresează totuși acest pui de neant
să iei lecții de aducere-aminte de la moarte
Sub cămașa de noapte fetele învață să ningă
monștrii discreției au pe limbă rest de paradis
și când îngerii nu-s acasă dracii joacă pe masă
în infern nu se pătrunde iubito deloc prin seringă
Menajerii clipei își vând toate florile cu pedale
iar buzele mele cad în genunchi pe buzele tale
COSTEL ZĂGAN, ÎNSEMNELE UNEI TĂCERI, 2012
