Când poetul e pe fază
astrele se-aliniază
COSTEL ZĂGAN
COSTEL ZĂGAN, Ireal itinerant
Dezbracă teii de floare
trupul tău prea ireal
trupul tău de fată mare
înflorind pe-al nopții val
Trupul tău prea ireal
care totuși parcă este
nufăr tragic tras la mal
dintr-o magică poveste
Care totuși parcă este
trupul tău de fată mare
pe pământ ultima veste
dezbracă teii de floare
Trupul tău ca o poveste
care nu-i atunci când este
Bombardat de toate minunile lumii
sătul să tot audă ești comoara mea
și-a împachetat aripile
în ultimul vis al copilăriei
asaltat de toate femeile din lume
plictisit și-a dat foc aripilor
hărțuit de toate iluziile din lume
a pus și ultima speranță
piatră unghiulară în acest Turn Babel
poetul stă la dubii
să-i permită sau nu lui Dumnezeu
să se mute la parter
Doamne ce liber am fost odată
Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014
ANTIJURNALUL MEU Dragă Kitty după cum vezi încă mai trăiesc și ăsta-i lucrul cel mai important spune Dumnezeu ultima citație a Annei Frank ...