Când poetul e pe fază
astrele se-aliniază
COSTEL ZĂGAN
COSTEL ZĂGAN, Ireal itinerant
Dezbracă teii de floare
trupul tău prea ireal
trupul tău de fată mare
înflorind pe-al nopții val
Trupul tău prea ireal
care totuși parcă este
nufăr tragic tras la mal
dintr-o magică poveste
Care totuși parcă este
trupul tău de fată mare
pe pământ ultima veste
dezbracă teii de floare
Trupul tău ca o poveste
care nu-i atunci când este
Bombardat de toate minunile lumii
sătul să tot audă ești comoara mea
și-a împachetat aripile
în ultimul vis al copilăriei
asaltat de toate femeile din lume
plictisit și-a dat foc aripilor
hărțuit de toate iluziile din lume
a pus și ultima speranță
piatră unghiulară în acest Turn Babel
poetul stă la dubii
să-i permită sau nu lui Dumnezeu
să se mute la parter
Doamne ce liber am fost odată
Costel Zăgan, EREZII SECOND HAND, 2014
Când poetul e pe fază astrele se-aliniază COSTEL ZĂGAN