CĂDEREA-N POEZIE

CĂDEREA-N POEZIE

 Porți lumea-n peniță

 ce răsfrântă cerneală

doar cealaltă Mioriță

din moarte ne scoală

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

COSTEL ZĂGAN

 

Mâinile se roagă mângâind, iubito

Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare

Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc

Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul

Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare

(din volumul „Cezeisme II”)

 

 

FLAUTUL BUCLUCAȘ

Un copil trezește zorii

alt copil adoarme luna

ziua iese prin toți porii

veacul acordează mâna

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ACADEMIA COSTEL ZĂGAN: (DE)(OARE)CE

ACADEMIA COSTEL ZĂGAN: (DE)(OARE)CE: Educația crimă și pedeapsă educația la copii și părinți fetele fără sâni fără coapsă băieții n-au nas n-au dinți Educația la copii și părinț...

EU PRIETEN ȘI DUȘMAN

Dragostea mă cheamă pe front

dragostea este chiar frontul

să ajung dincolo de orizont

trebuie să știu încotro e frontul

Dragostea este chiar frontul

dragostea este vecină cu ura

niciodată limita nu-i orizontul

limita-i deocamdată măsura

Dragostea este vecină cu ura

voi ajunge dincolo de orizont

trebuie să dau inima de-a dura

dragostea mă cheamă pe front

Dragostea este chiar frontul

și eu sunt inamicul și pontul

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

ÎNDRĂGOSTITUL DEBUSOLAT

 Ce miere sălbatică

ești iubito

de dimineața și până seara

zadarnic încerc să-ți pun hamul poeziei

mereu scoți din cap

făcând vraiște

haranșamentul sonetului clasic

ești mai vie decât primul scâncet al copilului

și

mult mai frumoasă decât primul surâs al copilăriei

ești ca o herghelie de fluturi

scăpată într-un lan de floarea soarelui

habar n-am unde începi tu

și unde se termină cerul

zâmbești

și 

plouă cu soare

cu

soare și luceferi

COSTEL ZĂGAN, revista HYPERION, NR.10-11-12, 2022

MALADIILE CLIPEI

 Tremurând

parcă-i o babă

pe cuvânt

îl doare în silabă

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

DEȘERTUL DE CATIFEA, COSTEL ZĂGAN, 2015

 Eu unul nu pot trăi în afara poeziei.

Cred că omul nu-i decât o utopie.

COSTEL ZĂGAN

INEFABILA EREZIE A EDUCAȚIEI

 Nasc și la Moldova dascăli zău

am văzut măcar unul

înconjurat precum Socrate

de invidia celor șapte minuni

ale lumii moderne

admiră și taci mi s-a spus

prostia are cuvântul

la orice oră din zi și din noapte

prin urmare nu pot

îmi iau steaua de coadă și-o azvârl

cale de-un poem

citiți și bucurați-vă

ați amânat Apocalipsa c-un zâmbet

COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, 2014

EREZIA CA ALTER EGO

Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care o
termină de zidit moartea Dacă între noi
se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele De
ce atunci când îngerii au laringită Proştii
fac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omu
lui Dragostea rămânând un autoportret
ratat în doi Vai când moare un om Şi
Dumnezeu se sinucide puţin
Indiferenţa pradă a aproapelui nostru
Ne lasă iar rece O ce bere infernală
Ce melancolie spumantă
Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II