MATEI VIȘNIEC

 PE ȚURȚURII SUBȚIRI

Când să mă văd și eu în oglindă

paf, oglinda țăndări s-a făcut

chipul nici n-a mai apucat să țipe

pasărea n-a mai apucat să iasă

în mii de cioburi mă privesc

                                    acum

am un ochi pentru fiecare gură

degetele mele retezate adună de pe jos

                           alte degete retezate

alte cuvinte gândite de creier

zac proiectate pe țurțurii subțiri

din când în când câteo picătură

se prelinge, oftează, se desprinde

spune a

ORAȘUL CU UN SINGUR LOCUITOR, 2004