SYLVIA PLATH

 COPACI ÎN IARNĂ

Cernelurile umede ale zorilor se topesc în albastru.

Pe sugativa de ceață arborii

Par un desen botanic -

Amintiri crescând în cercuri concentrice

Noian de verighete.

Necunoscând avortul, nici murdăria înșelăciunii,

Mai sinceri ca femeile

Ei nasc fără chin!

Gustând doar vântul, nestatornicul vânt,

Îngropați până la brâu în istorie -

Împovărați de aripi și raza-celeilalte lumi

Sunt tot atâtea Leda.

O, mamă-a frunzelor și a blândeții

Cine-s aceste Pieta!

Umbrele porumbeilor sălbatici psalmodiind, dar fără alin.