m-au părăsit prietenii iubitele
singurătatea și umbra
chiar și moartea ce se zgâia la mine
din geamul aburit și
îmi făcea semne obscene
m-a uitat și lumea
sunt obosit și atât de străin încât
chiar și oglinda din baie îmi spune
că sunt un intrus pe care
nu-l știu oamenii
dar l-au văzut
la capătul drumului cerșind
sinuciderea e demodată rău
și nu ar fi ceva care
să spargă tirajele ziarelor de scandal
câtă ostilitate în lumea asta...
știu că mi-a mai rămas memoria
în care îmi pot depozita amintirile
și mi-am amintit că
sub hainele din dulap
mi-am pus cândva economiile
suta de lei învelită
într-o bucățică dintr-un ziar
pe care îl citea tata
se abona doar de ochii lumii și
pentru rubrica meteo
spre surprinderea mea
pe acea bucățică de ziar
am găsit horoscopul lunii aprilie
lună în care am deschis ochii
sub albul cireșilor din curtea bunicii
citisem că sunt berbec
cu un destin erotic...
și mi-am promis
că o să-mi împodobesc trupul cu
franjuri albe și o să merg până la capăt
dar voi rămâne același mesager al dragostei
TEODOR DUME, DUMNEZEU TĂCUT CA O LACRIMĂ, 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu