EREZIA DE-A FI EMINESCU

Doar atât Să existăm eminescian Căci

unde-ajunge nu-i hotar Nici ochi spre
a cunoaşte Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte Vreme trece vre
me vine În prezent le-avem pe toate Dar
de-a lor zădărnicie Tu te-ntreabă şi so
coate Pot să mai reînviu luminos din el
ca Pasărea Phoenix O nu credeam să-nvăţ
a muri vreodată Codrule codruţule Numai
cuvintele limbii române tac despre mine
Restu-s somnoroase păsărele Doamne ca să
pot să mă trezesc odată Pe mine mie redă-
mă Doar atât

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă