DEȘERTUL DE CATIFEA, COSTEL ZĂGAN, 2015

 Eu unul nu pot trăi în afara poeziei.

Cred că omul nu-i decât o utopie.

COSTEL ZĂGAN

INEFABILA EREZIE A EDUCAȚIEI

 Nasc și la Moldova dascăli zău

am văzut măcar unul

înconjurat precum Socrate

de invidia celor șapte minuni

ale lumii moderne

admiră și taci mi s-a spus

prostia are cuvântul

la orice oră din zi și din noapte

prin urmare nu pot

îmi iau steaua de coadă și-o azvârl

cale de-un poem

citiți și bucurați-vă

ați amânat Apocalipsa c-un zâmbet

COSTEL ZĂGAN, EREZII SECOND HAND, 2014

EREZIA CA ALTER EGO

Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care o
termină de zidit moartea Dacă între noi
se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele De
ce atunci când îngerii au laringită Proştii
fac vocalize cu Dicţionarul Drepturilor Omu
lui Dragostea rămânând un autoportret
ratat în doi Vai când moare un om Şi
Dumnezeu se sinucide puţin
Indiferenţa pradă a aproapelui nostru
Ne lasă iar rece O ce bere infernală
Ce melancolie spumantă
Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 TĂCERE CU EFECT RETRO

Mă plimb cu paşii grei de Iorga
o Doamne în ce veac am scris
tăcerea-şi acordează orga
şi mă trezesc din nou în vis

O Doamne în ce veac am scris
pe trepte de solar liceu
de cartea-mi părea paradis
iar Eminescu Dumnezeu

Pe trepte de solar liceu
tăcerea-şi acordează orga
şi-n amintire iată eu
mă plimb cu paşii grei de Iorga

Pentru un veac sau o poate un mileniu
împărtăşind tăcerea altui geniu

 

Costel Zăgan

 , 

Cezeisme, 2008

EREZIA DE-A FI EMINESCU

Doar atât Să existăm eminescian Căci

unde-ajunge nu-i hotar Nici ochi spre
a cunoaşte Şi vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naşte Vreme trece vre
me vine În prezent le-avem pe toate Dar
de-a lor zădărnicie Tu te-ntreabă şi so
coate Pot să mai reînviu luminos din el
ca Pasărea Phoenix O nu credeam să-nvăţ
a muri vreodată Codrule codruţule Numai
cuvintele limbii române tac despre mine
Restu-s somnoroase păsărele Doamne ca să
pot să mă trezesc odată Pe mine mie redă-
mă Doar atât

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă

 PARADISUL APARENŢELOR

Costel Zăgan

Ce poftă am să fiu nemuritor

şi Doamne nu-s decât doar trist

hai viaţa-mi strigă hai dă-i zor

şi n-am ce face şi exist

Şi Doamne nu-s decât doar trist

poet cu stele reci în oase

revendic ca pedeapsă că exist

iubirile femeilor frumoase

Poet cu stele reci drept oase

hai moartea-mi strigă hai dă-i zor

ce-ţi trebuie femei frumoase

când naiba să te ia eşti muritor

O Doamne nu-s decât doar trist

îmi revendic steaua deci exist

CEZEISME, 2008

Toate reacţiile

ALT-CEVA ALT-FEL

Mă doare-n cot

mă doare-n carte

alceva să pot

și mai departe

Mă doare-n carte

mă doare-n cer

viața ce desparte

moarte de ce pier

Mă doare-n cer

altceva să pot

surâsul de fier

mă doare-n cot

Mă doare-n carte

atât mai departe

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

VĂ MULȚUMESC

 Mulțumesc Dragoste că nu mă uiți

mulțumesc Doamne

Mulțumesc Prieteni că existați

mulțumesc Doamne

Mulțumesc Iubito că ești așa de frumoasă

mulțumesc Doamne

Mulțumesc Copiilor că-mi permit să le fiu tată

mulțumesc Doamne

Mulțumesc Elevilor că-mi acordă șansa să le fiu profesor

mulțumesc Doamne

Mulțumesc Colegilor că-s bucuroși să mă aibă coleg

mulțumesc Doamne

Mulțumesc Poeziei că-mi dă voie să-i fiu mire

mulțumesc Doamne

În fine

mulțumesc tuturor fetelor și femeilor

că fac suportabile viața și moartea

în egală măsură

mulțumesc Doamne

Mulțumesc lume și nelume

că sunteți de neînlocuit

mulțumesc Doamne

Azi și-ntotdeauna

mulțumesc Doamne

Mulțumesc și lui Costel Zăgan

că-mi permite să-i folosesc numele

drept

pseudonimul meu cel de toate zilele

VĂ MULȚUMESC TUTUROR

celor văzuți și nevăzuți

de aici și de pretutindeni

Îți mulțumesc MULȚUMESC!

COSTEL ZĂGAN

LA IPOTEȘTI

     Cum Eminescu nu-i acasă

Eminescu-i dus în lume

de nimica nu-i mai pasă

poezia să-l îndrume

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE